Acasa
» Author's notes » EXTAZ
EXTAZ
EXTAZ
„.. meditatia de seara, care de altfel incepuse. Totusi ma asez asa cum trebuie pentru meditatie, inchid ochii, ma reculeg si imi adun gandurile hoinare obtinand astfel o intensa interiorizare a constiintei..[...] Supus la instructiunile pe care le-am primit de la maestrul meu, caut sa depasesc aceasta imagine sensibila si sa intrezaresc dincolo, fiinta pura, fara forma, sufletul, daca vreti. Spre marea mea mirare, reusesc numaidecat, imaginea piere, inlocuita fiind de senzatia limpede a unei prezente launtrice reale, neinvinse. Obiectiunile pe care mi le puneam atunci cand judecam lucrurile prin prisma ratiunii, fara sa fi parvenit vreodata sa depasesc emotiile, perceptiile succesive, senzatiile, acum le-am indepartat definitiv. M-am caznit sa ma ridic pana la izvorul insusi, la centru activ al constiintei si sa leg de el total atentia mea.

In clipa asta, momentul suprem soseste. In aceasta stare de concentrare a spiritului intors asupra lui insusi, lumea inconjuratoare obisnuita incepe sa se stearga intr-o umbra nelamurita. Spiritul are impresia de-a fi inconjurat de neant, de-a fi parvenit la un fel de vid. A mentine atentia in acest grad de concentrare cere un efort intens, viata e aici cu tentatiile ei, cu solutiile lenei; cat de greu e sa nu te lasi dus de ele!
Si totusi, asta seara reusesc aproape din prima incercare, dupa o singura clipa de lupta contra asaltului de ganduri tulburatoare. O forta imperioasa, un fel de dinamism interior, pe care inca nu il percepeam pana acum, ma ajuta sa triumf si sa ajung la tinta. Am castigat prima batalie fara cazna aproape, si acestei stari de mare tensiune ii urmeaza aproape nemijlocita o stare de calm, de fericita linistire.

In faza urmatoare percep intelegerea mea ca un obiect, asist ca din afara la functionarea ei si ceva imi spune ca intr-adevar nu e decat un instrument exterior mie. Se petrece un fel de dedublare cu obiectul. Facultatea de a gandi nu este un privilegiu de care te poti mandri, e un lucru absolut comun de care te poti desparti si trebuie sa te desparti, caci imi dau deodata seama ca pana in prezent am fost prizonierul gandurilor mele. Consecinta este o brusca aspiratie pentru a te aseza mai sus decat intelectul, a “fi” in afara lui, a te pierde intr-un tinut mai inalt si mai adanc decat cel al gandurilor. Am curiozitatea de a dori sa stiu ce se va intampla cand voi fi descatusat de tutela obisnuita a creierului si a ratiunii si ma caznesc in acest scop sa-mi mentin atentia desteapta si in stare de veghe.
Senzatie de altfel foarte ciudata, aceea de a te fi asezat la o parte si a observa functiunile cerebrale ca pe un obiect de experienta, si totusi mai putin stranie decat aceea de a te simti la portile misterului care se deschide spre comorile ascunse ale sufletului omenesc. Sunt Cristofor Columb in clipa cand atinge pamantul necunoscut. Aceasta speranta, de altfel perfect constienta si carmuita, are ceva extraordinar.
Dar cum sa te elibereze de stravechea tiranie? Niciodata Maharisi nu m-a sfatuit sa intru cu sila. „Urmeaza inapoi cursul gandurilor pana la izvorul lor si pandeste clipa cand Eu-l dumitale cel mai launtric se va dezvalui de la sine si vei vedea ca facultatea de a gandi se va topi tot de la sine”. Intr-adevar simt ca acum se petrece exact acest lucru, si am sentimentul de a fi gasit izvorul gandurilor. Ajuns la acest loc ma voi lasa in voia unei pasivitati desavarsite, parasind orice sfortare, si voi ramane totusi ca o fiara care pandeste.

Stau pe aceasta muchie pana cand pot verifica spusele inteleptului. Valul de ganduri se potoleste din ce in ce. Facultatile rationale merg spre zero. E intr-adevar cea mai stranie senzatie pe care am trait-o vreodata. Timpul pare sa sovaie in sensul lui, in timp ce facultatile mele intuitive isi adancesc mai profund antenele in lumea interioara necercetata ca amintire. Si simt ca pot dintr-o clipa intr-alta sa ma gasesc in afara lucrurilor, la poarta care se deschide spre mister. Si aceasta clipa se implineste. Gandurile palpita ca un foc ce vrea sa se stinga. Intelegerea dispare la locul care i se potriveste, adica in punctul unde constiinta nu mai este intrerupta in actiunea ei de catre ganduri. Recunosc adevarul cuprins in cuvintele lui Maharishi relativ la originea transcendenta a spiritului. Creierul e in stare de suspensie, ca intr-un somn fara vise, dar fara cea mai mica perdere de constiinta. Sunt perfect calm, absolut constient de ceea ce sunt, de ceea ce se petrece in mine. Dar aceasta constiinta de mine s-a descatusat de granitele personalitatii, se pierde intr-un infinit sublim, imbratisand toata faptura. Eu-l exista, dar are o existenta transfigurata, iradianta. Ceva neasemuit mai mult ca neinsemnata personalitate pe care pana azi credeam ca sunt eu, ceva ce se impartaseste din Divin, se inalta in constiinta si devine Eu. Si din acest ceva se iveste intelesul libertatii, caci gandurile se supun unei miscari de suveica, ori a te libera de acest mecanism insemneaza a respira deodata aerul curat, iesind dintre zidurile unei pucarii. Am depasit acum limitele constiintei universale. Lumea pamanteasca, care era totul pentru mine pana in ziua de azi, a pierit. Sunt adancit intr-un ocean de lumina care, mai mult simt decat gandesc ca e substanta originara de unde sunt luate lumile create, materia in starea ei primitiva, infinitul insusi, nespus, necreat, izvor nesecat de viata.

Am avut intr-o clipa revelatia dramei care se petrece in infinit. Ma duce inapoi la substanta originara, la izvorul fiintei. Acest Eu cu totul nou pluteste intr-o inexprimabila fericire. Am baut cupa Uitarii. Amaraciunile trecutului, grijile zilei de maine, totul este uitat. E insasi libertatea in esenta ei divina. Imbratisez intreaga creatie intr-un cuvant de simpatie fara rezerva. Sufletul imi e rapit in extaz.

Dar cum ai putea rezuma o astfel de experienta cand pana refuza sa exprime in cuvinte nuantele prea delicate? Si totusi trebuie incercat sa indupleci acest limbaj pamantesc sa exprime adevaruri eterne; nu va fi un efort perdut sa ma caznesc sa aduc la suprafata memoriei, fie chiar in termeni neindemanateci, cateva parti din acea lume neexplorata si care se intinde dincolo de granitele gandurilor.”/ pag.245-248 „India Secreta”Paul Brunton

vezi si basmelebunicilorcuminti.ro/articol.php? titlu=spiritul-absolut&a=70
Autor : Spiridon Misava
Meniu Navigare
 
Contact
 
facebook
youtube