Acasa
» Volumul I » Oile Năzdrăvane
Oile Năzdrăvane
Oile Năzdrăvane
Celelalte mioare, bucuroase de diversitate
au suplimentat, cu măsură, la tradiționala hrană
și au ajuns să fie numite Ecumenice
iar păstorii lor, „mai ortomani“, le-au dus la pășunat
la mătasea dulce a șesurilor scăldate în lumină
și la aerul proaspăt pentru plămâni.

Oile Năzdravane n-au mers și, datorită îngustelor accepții
le-au crescut colții, apoi simțul critic odată cu ei
blana li s-a pigmentat și le-a fost mai țepoasă
cărnița mai tare, iar brânza a râncezit.
Cu mioarele, agresiv, au început să se certe
pe chestiuni înscrise în lista abaterilor de neadmis
că aveau pe-aproape cai învățați, „și câni mai bărbați.“
că le erau indezirabile, păgâne, eretice.

* *

Turmele voastre de oi, care, dacă îndeobște sunt așa de blânde și se hrănesc cu nimica toată, acum, pe cât se spune, au început să fie atât de lacome și de neîmblânzite, încât pe oameni îi înghit de-a binelea, iar ogoarele, casele și satele le nimicesc și le pustiesc.
Utopia, Thomas Morus

* * *

De trei generații între generații, și „de trei zile-ncoace”
bieții pastori încercau să tempereze și indulgența să instaureze.
Vocea și „fluierașul de fag doineau, doineau cu drag
dar oile neascultătoare nu plângeau.
Păstorii ortomani se întristau, iar Năzdrăvanele avertizau
„Baciule, lasă fluierul, dă-ne muzichie pe glasul nostru!
Nu ne duce în ispită, că pe-aici ți-e drumul, păcătosule! “
„Care cioban nu știe psalmodia ♪ Toiagul pe el om lipi
♪ și altul, mai mult, n-om primi.
Suratele noastre nu s-or mântui
dacă în strunga de oi va fi iar război.“
Autor : Spiridon Misava
Meniu Navigare
 
Contact
 
facebook
youtube